M-am gandit sa imi fac un jurnal al celor mai traznite intamplari de evenimente. Personal, mi-am inceput “viata de DJ” acum vreo 4 ani si ceva, deci am ceva povesti in maneca.
Primul meu eveniment dupa training a fost o nunta, am inceput in forta pot spune, mai ales ca nu-i cunosteam pe mirii si habar aveam ce asteptari si preferinte au. Sa spunem ca asta a fost “botezul” meu sub supravegherea unui coleg mai experimentat.
Ma rog, am ajuns la restaurantul unde avea sa fie evenimentul, mi-am instalat aparatura, am facut proba de sunet, am mai descurcat niste cabluri si m-am pus pe asteptat.
Intr-un final au ajuns mirii urmati de invitati, am pus melodia de primire a mirilor, melodia invitatiilor, totul decurgea ca la carte. Am facut spre fericirea mea si cunostinta cu miri, am stat putin la taclale, le-am spus planul meu de bataie si-au dat acordul. Am luat o piatra de pe inima si am continuat petrecerea.
Totul a decurs super pana la tort cand in loc sa dau play la clasicul “La multi ani“, mi-am prins degetele si am incurcat piesele si in tot restaurantul rasunat 3SE cu “E ziua ta“.
Mi-am dat seama ce-am facut si dupa scuzele de rigoare am schimbat rapid sub privirile invitatilor care-mi zambeau usor pe sub mustati.
Cu exceptia acelui moment “special” petrecerea a iesit super si la sfarsit cativa invitati si mirii au venit si mi-au oferit o strangere puternica de mana ca semn de multumire si un mesaj pe care ador sa il aud: “sper sa ne mai auzim“.
Si de multe ori se intampla sa facem asta. Fie ca e vorba de un botez fie ca ma pomenesc cu o recomandare peste noapte. Oricum, este mereu o placere.